Tebanu's Blog

Am fost in vacanta , am plecat de acasa in data de 06.10 2022 si am ajuns inapoi in 22.10.2022

Daca ar fi sa va spun de la inceput ce este dincolo de linia pe care am tras-o dupa ce am ajuns acasa , pot spune ca a fost minunat asa cum ne-am asteptat si ca abia asteptam sa treca urmatoarele unsprezece luni pentru a pleca din nou in calatorie. Dar pana sa ajungem la aceasta concluzie drumul a fost lung , frumos , provocator , nu lipsit de neprevazut si nesiguranta , locuri inedite, experiente unice , rutina , frustare , relaxare , odihna , putina suparare , revelatie , entuziam , dezamagire. Pe scurt toate sentimentele si trairile necesare unei experiente notabile. Ca si capitole as nota :

• Slaba comunicare
• Oameni faini
• Ne-au facut
• Noaptea mintii
• Mi-au depasit asteptarile
• Țeapa
• Noaptea mintii din nou
• Raul aparent transformat in ceva magic
• In asteptare

Capitolele sunt doar ca si titulatura si nu voi incadra relatarile mele efectiv in aceste capitole dar voi pe cum cititi o sa stiti care unde se incadreaza.

Am pregatit aceasta calatorie de la inceputul lunii iunie si pe cum se apropia data plecarii am intrat tot mai adanc in cele mai mici amanunte pentru a pregati in detaliu tot parcursul , pentru a sta am doua motivatii majore si anume : prima este ca vreau maxim sa ii ofer confort sotiei mele atunci cand plecam in calatorie sa nu simta nici un moment de nesiguranta sau de ezitare pentru ca eu cred ca asta este un element important pentru a te putea simti relaxat si pentru ca stiu ca ea ( sotia mea ) a trait alaturi de mine ani de zile de nesiguranta in care a tinut casa doar mergand prin dragoste si credinta si de aceea vreau sa nu mai traiasca nici o clipa de nesiguranta sau indoiala. Al doilea motiv este ca si eu sunt in vacanta si daca totul este pregatit dinainte in detaliu , pot sa ma decuplez si sa fiu atent doar la lista deja facuta.

Am facut toate acestea inclusiv ceckinurile si verificarea si reverificarea conditiilor si documentelor si suntem cu trei zile inainte de plecare cand primesc un mail de la compania aeriana ca zborul nostru este anulat si ne propun un zbor in ziua urmatoare , lucru fain , deja era usor de observat ca avionul propus de companie ajunge dupa ora plecarii vaporului si nu mai cupleaza. M-am mobilizat si am luat un zbor cu o zi mai devreme si inca o zi de cazare in Italia. Cu un usor sentiment ca am inceput prost dar cu dorinta de a transforma si aceasta schimbare in ceva frumos si memorabil am ajuns in Italia pe aeroportul de la Bergamo si un om de la hotelul care se afla destul de aproape de aeroport ca sa faci o plimbare dar foarte departe daca ai de tras valize dupa tine , a venit si ne-a preluat de la aeroport si s-a ocupat de cazarea noastra , aici deja apare un sir de oameni faini care au facut tot ce au putut sa ne simtim cat mai bine. In acea seara am avut una din cele mai faine experiente culinare la un restaurant local 100% italian si populat cu o gramada de oameni faini. Intotdeauna am avut sentimentul in restaurantele din Italia ca hai sa nu zic ” ca in familie ” dar parca esti la masa la nunta la tine in sat , toata lumea este destinsa , poti sa te uiti la oameni , poti sa interactionezi cu ei si toata lumea este relaxata si comunica fara probleme chiar daca mai mult cu mainile.

Insotitorii mei nu pareau prea interesati de sfaturile mele in ce priveste gastronomia italiana si au ales fiecare cate ceva din meniu , am asteptat sa comande toti dupa care am inceput sa ii spun ospatarului ce vreau , la un moment dat acesta m-a intrerupt si mi-a atras atentia ca toti cei care erau cu mine la masa au comandat deja , asa ca eu trebuie sa comand doar pentru mine si i-am spus ca exact asta fac. In urmatorul moment acesta a zis ” bine , inseamna ca va fi o seara lunga ” si a continuat sa noteze. Toata aceasta cina a fost o bucurie , bineanteles ca fiecare a gustat din toate , omul care ne servea a avut maxim grija de noi si uite asa inainte de a pune capul pe perna am putut avea un gand bun pentru compania care ne-a anulat zborul initial si sa multumim Domnului pentru puratrea Lui de grija si pentru capacitatea pe care a pus-o in noi si pentru ca ne ingaduie sa schimbam si o chestiune negativa intr-o experienta memorabila.

In dimineata urmatoare pentru ca eram in Italia cu o zi mai devreme decat prevazusem , am vizitat Milano sub indrumarea prietenilor nostri Florin si Mariana care ne-au condus foarte fain printre arhitectura , istorie , cumparaturi si transport in comun si astfel am petrecut inca o zi foarte frumoasa de inceput de vacanta.

In urmatoarea dimineata am plecat cu autobusul de la Bergamo la Genova unde aveam cazarea la un hotel chiar in port , un hotel ciudatel , inghesuit cred ca are cel mai mic lift din lume care se opreste intre etaje si pentru a ajunge pe palier trebuie sau sa urci sau sa cobori cateva scari , holurile sunt foarte stramte si ca si cum nu ar fi destul de inghesuit , in fiecare colt chiar si langa usa de intrare in camera se afla cate un scaun. Am intrebat care este treba cu scaunele si ne-au explicat ca in traditia chineza trebuie sa pui ceva in fiecare colt ca sa fie ocupat si sa nu poate sa se aseze saracia acolo. Dealtfel hotelul era decent , curatel si din nou oameni faini care faceau orice sa te simti bine. Stiam ca compania navala o sa imi trimita tichetele de imbarcare cu trei zile inainte de imbarcare , eram cu o zi inainte si nu aveam tichetele , traversam pana la intrare in port si omul de la paza ne spune ca nu putem intra fara tichete de imbarcare dar ne sfatuieste sa mergem pana la birourile companiei sa rezolvam problema , ne arata un bloc turn in care sunt birourile si zice ” mergeti pana acolo , este cam la un kilometru si vedeti voi „. Am mai intalnit oameni care nu se stiu la bani dar astia nu se stiu la distante si zic astia ca am mai patit-o si cu alti , am mers sase kilometri si jumatate pana la birourile respective si concluzia a fost ca acolo sunt birourile pentru Cargo si nu au nici o treba cu croazierele si nimeni nu stie daca exista un birou de turism sau unde o fi , interesant era ca pe toti oamenii pe care ii intrebam random pe strada , toti stiau si ne dadeau indicatii clare , dupa patru incercari esuate am renuntat si am trimis un mai companiei si am primit raspus ca chiar daca nu primesc tichetele de imbarcare o sa le faca la ghiseele de imbarcare asa ca nu o sa fie o problema. Si nu a mai fost nici o problema pana a doua zi cand am ajuns la poarta portului , ” HALT ” tichetele de imbarcare – pai nu avem – fara tichete de imbarcare nu puteti intra – pai nu le-am primit si ne-au spus ca o sa le faca inauntru – fara tichete nu intrati – pai cum sa nu intru daca trebuie sa ajung inauntru ca sa le primim – de mine nu treceti fara tichet de imbarcare . Apare tipul de ieri care ne-a spus sa mergem un kilometru pana la birouri si se pare ca era seful celui cu controlul si ii zice ” pe ei ii lasi ca sunt cu mine ” si din nou se aprinde becul si astfel ajungem in terminalul de imbarcare unde organizarea este impecabila si din nou toti oamenii faini. Am mai avut o neliniste pana am ajuns in nava pentru ca nu am primit nici o informatie clara de la companie daca trebuie sau nu test PCR ( asta tot la capitolul comunicare proasta ). Predam bagajele in doc si ajungem pe nava , daca nu am primit tichetele de imbarcare , nu am primit nici etichetele pentru bagaj , a fost facuta una adhoc si gata. In ce priveste ospitalitatea oamenii astia stiu ce fac , ne-au asteptat cu camerele pregatite , mancare si tot ce trebuie ca sa poti sa lasi toate grijile pe mal si sa te odihnesti. Holurile s-au umplut de bagaje pentru ca asa se intampla , iti gasesti bagajul la usa dupa care holurile s-au golit de bagaje pentru ca fiecare l-a bagat in camera , unde este bagajul nostru ? Merg la receptie si le spun ca nu am primit bagajul si o domnisoara imi spune ca merge sa vada in camera bagajelor sa vada si vine si ma intreaba ce fel de bagaj este si merge din nou sa vada si revine si ma intreba ce culoare are si merge din nou si vine si imi spune ” cred ca este aici ” in acelasi timp eu imi imginam ca mai sunt bagaje nedistribuite si merg in camera si era singura valiza…….

In sfarsit am ajuns din nou in camera , avem si bagajul , despachetam si ne asezam pe balcon si bem spumantul din pachetul Bon Voyage oferit de nava si in timp ce vaporul pleaca din port si se indeparteaza , ne gandim ca in urmatoarele 12 zile o sa fim pe aceasta nava si ce mult o sa fie.

Seara am luat cina la unul din restaurantele navei si am dormit leganati la propriu pana dimineta tarziu , urmatoare zi a fost fara oprire numai pe mare asa ca am avut timp sa exploram nava care avea trei restaurante tematice doasprezece baruri tematice , nenumarate magazine , teatru , piscina acoperita si piscina descoperita , zona de SPA si multe zone unde puteai sta sa sa te plimbi plus un etaj care era sa de mese cu un bufet trage tava care era in forma ovala cu bucataria la mijloc si care avea cam patru sute de pasi sa il parcurgi in intregime , aici puteai gasi mancare non stop si in galantareale alea gaseai ce nici nu te gandesti. Un mare avantaj pe nava este ca nu ai semnal la telefon si internet , bine poti avea dar trebuie sa il cumperi cu 20 de euro pe zi pe aparat si este foarte prost si in apele internationale si in Maroc de exemplu te usca cu preturile 8-12 euro pe minut sau mb , asa ca alegerea potrivita este sa pui telefonul in modul avion si il mai pornesti cand cobori in tari europene sau dupa debarcare.

Dupa prima zi petrecuta pe mare am ajuns la Barcelona dar am ajuns dupamasa si nu am avut mult timp de coborat asa ca nu ne-am indepartat de port , am parcurs doar o piata de vechituri si am mers pe „rambla ” pana la mall , da mallul nostru cel de toate zilele dupa care ne-am imbarcat din nou si am parasit Barcelona.

Cu tristete am observat ca ” ne-au facut ” rau de tot nu mai este obligatoriu sa porti masca sau sa te dezinfectezi pe maini dar gazdele au obligatia sa iti asigure in continuare dispersoare de dezinfectant pentru maini si in aceasta perioada cred ca se contorizeaza in ce masura au reusit sa ne prajeasca la creier , cam pana in cinci la suta dintre oameni umbla inca cu masca pe bot , peste jumatate dintre oameni isi dezinfecteaza mainile in fiecare loc unde exista un dispersor de dezinfectant , asta m-a intristat sa vad ca deja au scris un cod genetic in noi ne-au infectat sufletul …….. Am fost martor al unui episod de intuneric total la una din coborarile de pe nava unde de fiecare data trebuie sa treci printr-un control in care iti este scanat cardul personal si se face o recunoastere faciala ( la imbarcare primesti un card personal cu care descui usa , il dai fiecarui ospatar cand ii comanzi ceva , te identifici cu el pana la debarcare , cardul asta sta peste tot si trece printr-o gramada de maini ) , o femeie sta la rand si inainte de a ajunge la scaner are la indemana un dispenser de dezinfectant , pe pilot automat sau cum sa zic ” ca si cainele lui Pavlov ” clar judecata acolo nu mai era , isi pune CARDUL , da ala despre care am scris mai devreme in GURA sa isi poata dezinfecta mainile !!!!! Daca nu ar fi trist ar fi amuzant. Mananc si plang , mananc si plang , mananc , plang , noapte buna.

Uratoare zi am petrecut-o din nou numai pe mare si marea Mediterana este in acest sezon neobisnuit de calda si de pe balconul camerei noastre vedeam mereu delfini , o adevarata incantare za vezi o apa asa de curata si delfinii care insoteau de la distanta nava si seara pe intuneric am trecut din marea Mediterana in oceanul Atlantic prin Stramtoarea Gibraltar , am iesit pe punte in timp ce nava trecea prin stramtoare si trebuia sa ne tinem bine pe picioare sa nu ne doboare vantul , dupa iesirea din stramtoare oricum in ocean erau alte valuri si alte maluri si uite asa dimineata am ajuns la Casablanca in Maroc , cel mai jegos port in care am fost si apa era murdara si plina de gunoaie. Aici se lucreaza la un terminal pentru nave de croaziera dar nu este inca functional , pana atunci langa nava unu incarca grau , altul goleste ingrasaminte ……

Tot la capitolul comunicare proasta am mai contabilizat o chestie , pe siteul companiei peste 90% din excursiile organizate de companie figurau „Sold Out ” si de fapt de la biroul de excursii puteai sa iticumperi excursii cate vrei si in ziua respectiva. Din aceasta cauza am contractat toate excursiile pe cont propriu prin Get your Guide si de la nava am luat doar shutle busurile pentru transport la tarm. In Maroc nu a fost cazul pentru ca nava era acostata aproape de poarta portului si am mers pe jos la punctul de intalnire. De la iesirea din port ne-a surprins ca la fiecare trecere de pietoni este un fel de politist care iti da indicatii , deasemenea te intreba unde mergi si iti ofera tot felul de servicii. Noi le-am spus ca avem un tur platit si asteptam sa fim preluati si insistau ca nu este bine ca sunt masini proaste , cu ghid nu este bine , costa mult , stiu ei pe cineva , te duce ieftin , masina buna , tot ce vrei. Ne-am incapatanat sa ii ignoram si am asteptat sa vina masina noastra si a venit la timpul stabilit un microbus Mercedes superb si ne-a preluat , am fost sase persoane in tur si ghidul a fost uluitor , foarte bine pregatit si un tip foarte agreabil , un adevarat profesionist. La o plimbare pe faleza atlanticului ne-a insiruit toata istoria Marocului si ne-a vorbit despre cultura si modul de viata al lor , am vizitat moscheea Hasan II care este de o maretie si o frumusete greu de povestit si care imbina armonios elemente din cele trei religii care exista in Maroc si unde nu a existat pana acum nici un conflict din cauza religiei. Am vizitat cartierul de lux al orasului unde proprietatile incep de la doua milioane de euro si este halucinant ca intre ele este plin de gunoaie , orasul vechi plin de stadute din care daca nu ai ghid nu mai iesi in veci , plin de pisici peste tot si de marfuri expuse pentru vanzare. Securitatea pentru turisti este maxima , se vede ca nu au chef de probleme in care sa fie implicati cetateni ai altor tari , un pas nu faci neansotit. Ne-am intors pe nava dupa o zi plina de contraste dar foarte incantati de modul cum am fost tratati.

Dupa o alta zi pe mare am ajuns la Santa Cruz de Tenerife , o insula foarte plina de lume si care nu sti din ce traiesc , nici copaci nu exista si pamant cultivat nimic , aici am traversat insula cu autocarul si am ajuns in zona de agrement de unde am luat pentru urmatoarele trei ore un catamaran pentru o plimbare cu delfinii , aceasta activitate a fost absolut superba , valurile mari , vantul puternic , soarele arzator dar foarte suportabil din cauza vantului si delfinii care inoata pe langa catamaran. In ultima jumatate de ora a oprit si am putut inota pentru prima data in Atlantic , lucru fain. Am ajuns inapoi pe nava cu autocarul si din nou am plecat inspre insula Funchal care tine de Portugalia.

In dimineata urmatoare am debarcat pe insula Funchal si am mers pe jos pana la catamaranul cu care am am avut o plimbare de trei ore unde am vazut si mai multi delfini , am gustat rom si vin de porto , am inotat intr-o apa rece ca de la frigider. O zi foarte faina , dupa catamaran am coborat la tarm si am luat la pas un pic din insula care arata extraordinar de bine , fiecare bucatica este ingrijita maxim. Am facut unele mici cumparaturi , am vazut statuia lui Ronaldo si la un restaurant m-am vazut fata in fata cu un vis neanplinit si anume aveau stridii se am vazut cum le aduceau propaspat scoase din ocean , am prins momentul si nici nu erau asa de scumpe , erau 20 de euro duzina dar nu am luat o duzina pentru ca primeai una la un pahar de vin si am comandat patru pahare de vin si am primit patru stridii , Monica si florin au refuzat sa guste , Mariana a inghitit-o pe a ei si mie mi-au ramas trei bucati. M-am gandit ca le infulec pe aceste trei delicatese si dupa aia comand o duzina sa ma satur , dupa aceasta experienta pot sa spun ca stridiile nu sun delicioase , nu sunt gustoase , nu sunt nici macar bune , sunt doar comestibile , o gura de apa de mare si o vietate care iti aluneca pe gat wow , am simtit ca trei sunt suficiente si in cateva minute am simtit ca in stomacul meu se da o lupta pentru supravietuire si ca incearca sa evadeze , in urmatoarele doua ore preocuparea mea principala a fost sa le tin acolo si gata cu stridiile.

Urmeaza inca o zi numai pe mare si inca o trecere prin stramtoarea Gibraltar de aceasta data pe o ceata groasa ca parca mergea vasul printr-un sac de vata , tot la 30 de secunde suna din goarna si atunci cand apareau si alti in zona raspundeau si urmeaza o alta coborare de pa nava la Malaga in Spania. Un oras splendid , asa de ingrijit si de o curatenie absoluta , oameni faini , magazine si restaurante pline de bunataturi , o noua zi de rasfat cu sandwich-uri pe care numai in Spania poti sa le mananci , ceveti la gramada si bere de urgenta. O zi memorabila si din nou ne-am imbarcat si am plecat inspre ultima destinatie , inca o zi numai pe apa si urmatoarea am coborat era sa zic in Franta dar era Marsilia , stiu ca Marsilia este in Franta dar Marsilia nu este franta. Dupa Malaga Marsilia era un fel de groapa de gunoi , pește expus peste tot , oameni galagiosi , peste tot auzeai numa ” tigarette , tigarette ” , a fost singurul loc pe care l-am vizitat unde toate scaunele si mesele de pe terase sunt legate cu lanturi si lacate. Aici am avut platit un tur culinar cu sase opriri luat tot prin Get your Guide , am debarcat si am plecat sa identificam locul de intalnire cu ghidul nostru , m-am bucurat foarte mult sa vad zeci de restaurante si terase si bazat pe experientele din alte tururi culinare , nu mai puteam de curiozitate , la ce rasfaturi culinare o sa fim expusi aici si ora 11 care era ora de intalnire m-i se parea prea indepartata deja. Imi intra un mesaj de la ghidul nostru in care imi spune ca si-a scrantit piciorul si ca o sa vina alt ghid dar cu o intarziere de o ora si jumatate. In astfel de momente nu ai ce sa faci decat sa te resemnezi si am facut reconfigurare de traseu , am vizitat parte din oras ca dupa ce incepe turul sa ne dedicam exclusiv bunataturilor cu care vom fi rasfatati si in aceeasi idee , desi ne era deja foame , nu am mancat nimic pentru a putea face fata festinului care ne astepta. In oras era in desfasurare o greva a somerilor. La ora stabilita luam pozitia de asteptare la locul convenit si incercam sa nu ne tradam nerabdarea si foamea pana vine ghidul. Suna telefonul si o voce feminina ma intreba unde suntem si reusim sa ne facem vazuti intre toata lumea din zona si in sfarsit este aici ghidul nostru insotit de o tanara din Australia. Facem cunostinta si pentru a destinde un pic atmosfera si frustarea primei impresii incerc sa fac o gluma si ii zic tinerei ca este fain ca suntem vecini si ea foarte serioasa imi explica ca este vorba de Australia si nu Austria si o las balta. Faceam cu totii eforturi sa nu verbalizam gandurile pe care le aveam cu totii si anume ca ghidul nostru arata si miroase ca un om fara adapost , avea o gramada de bagaje specifice acestor oameni si era vizibil foarte bolnava , ramanea fara respiratie si tusea foarte tare , trebuia sa luam pauze dese pentru ca se straduia sa ne vorbeasca depre istoria orasului si ramanea fara aer. Pana la urma am inceput sa vorbim intre noi dar am convenit sa nu judecam omul dupa aparente si sa ne lasam purtati in acest tur mai ales ca am zis ” doar nu ea ne gateste mancarea ” si oricum vorbea engleza foarte bine si se vedea ca are o cultura a locului. Curios si flamand intreb care este prima oprire si imi spune ca este aproape si ca ne vom delecta cu supa de peste , incantare maxima , deja imi imaginam cum vom sta pe o terasa sau poate in interior intr-o atmosfera faina si vine supa de peste intr-o farfurie foarte mare dar putina pentru ca aveam sase opriri de facut si un pahar de vin alb care o sa mearga de minune cu supa de peste , fain inceput dar pana atunci mai intram intr-o cladire istorica pe niste trepte de lemn si la etajul intai erau ceva ateliere de arta si pe palier erau flori de apartament si o banca de parc , facem o oprire , ghida noastra tuseste ca inainte de moarte dupa care isi deschide un bagaj si scoate un termos , il deschide , il miroase si il inchide si il pune inapoi , scoate altul pe care nu il poate deschide , il deschid eu si dupa ce il miroase , ia niste pahare de carton , incepe sa puna in pahare pe rand , primul il da tinerei din Australia care si gusta din el dupa care ne ofera fiecaruia cu o expresie dementiala ” fish soup ” ?????? Refuzam politicos ca si cum eram deja satui si nu mai puteam inghiti inca ceva desi pare delicios si am vrea sa o putem face. Mariana tovarasa noastra se intelege din priviri cu australianca si intra in fata ei ca aceasta sa poata pune supa din pahar la flori. Deja am inceput sa avem serioase indoieli in ce priveste turul nostru mai ales ca avea in geanta tacamuri de unica folosinta si alte termosuri si caserole. Incepe o revolta adhoc mascata si pe ton scazut , ne intrebam unii pe altii ” ce o fi asta ” si pentru ca vreau sa fiu linistit pana la capat , preiau conducerea , ii fac pe toti sa taca si le cer sa aiba rabdare pana la urmatoarea oprire si in functie de ce se va intampla acolo , o sa luam o hotarare finala. Ma gandesc ca a fost imposibil sa nu vada dezgustul de pe fata noastra cand ne-a oferit supa de peste si urmatoarea oprire a fost la o terasa unde ne-a spus ca o sa gustam un panini cu usturoi si chiar a mers sa le comande , erau doi euro bucata si isi pregatea banii , ospatarul nu a schitat nici un gest , nu parea sa o cunoasca si nici nu ne-a invitat sa luam loc. Stiam din alte tururi ca in aceste situatii locurile sunt rezervate , mancarea si bautura ete pregatita , nu se comanda si nu se plateste nimic atunci , efectiv te simti asteptat in locul respectiv. Am itervenit , i-am spus ospatarului sa nu proceseze inca comanda si am iesit in strada unde i-am chemat pe toti in jurul meu si ne-am inteles dimnr-o privire si i-am spus femeii sa nu se supere dar daca asta este un tur culinar , noi ne retragem , a ramas descumpanita si a insistat ca daca nu vrem sa mancam , putem sa incheiem turul doar vizitand locurile , ne-a umplut mila fata de ea dar am plecat care incotro dezamagiti , flamanzi si oarecum cu un sentiment de vinovatie. Am mancat ceva sandwich-uri din mana si am plecat inapoi pe nava. Te salutam Marsilia si nu vom mai reveni. Nu am avut putere nici sa reclam acest incident dar cei de la Get your Guide dupa ora de terminare a turului mi-au cerut un fedback si pe scurt le-am scris ca nu a fost ce trebuie si in cateva minute au trimis un mesaj cu scuze si sa stim ca ne vor da banii inapoi. Respect Get your Guide.

Seara am facut bagajul , urma sa petrecem ultima noapte pe vapor si ne gandeam la prima zi cand stateam pe balcon , beam un spumant si ne gandeam cat de departe este aceasta zi.

In urmatoarea dimineata ne pregatim de debarcare cu sentimente amestecate , a fost fain , a trecut repede , a fost destul ( niciodata nu am lipsit atat de acasa ) , ce fain ca a doua zi urma sa fim acasa inconjurati de toate animalutele noastre.

Am debarcat si am luat un autocar de la Genova pana la Bergamo la aeroport de aici aveam 900 de metri pana la hotel dar am zis ca nu trag de vaca ( valiza ) aproape un kilometru si pentru 5 euro o las la depozitul de bagaje al aeroportului si asa am facut si am mers la hotel sa ne odihnim urmand ca la cinci dimineata sa mergem la avion. Totul este pregatit doar trebuie sa dormim si maine pana la pranz vom fi acasa , ieeeeeee. Dimineata dupa o odihna buna ma intreba Geta ” si cu tine s-a miscat patul azinoapte ” – da , dupa 12 zile de leganat , creerul nostru s-a obisnuit sa fie leganat si o facea in continuare , spalat , imbracat si cu maxim entuziasm plecam la aeroport , mergem la depozitul de bagaje si n-i so facut intuneric in cap cand am vazut ca este inchis si deschide numa la opt. Dupa soc trebuie sa fi si practic , clar ca nu putem pleca fara bagaje asa ca nu o sa urcam in avion , stabilim cu prietenii nostri sa mearga ei la imbarcare ca macar ei sa ajunga acasa conform planificarii. Ei merg la imbarcare , noi ramanem sa ne exploram optiunile , ma duc la Informatii sa imi descarc oful – intuneric din nou , se deschide la opt , deja aveam indoieli daca ma aflu unde trebuie si cand trebuie , parca era un vis prost in care se intampla lucruri absurde. Urmatorul avion spre Timisoara era peste trei zile , urmatorul avion spre Romania peste doua ore la Bucuresti , Ok mergem la Bucuresti , ma duc la ghiseu si ii cer functionarei sa imi schimbe biletele la avionul de Bucuresti , proaspat trezita imi spune foarte politicos ca nu poate sa le schimbe , poate doar sa ne vanda alte bilete cu 960 de euro de persoana dar daca revin peste o ora cand vine colega ei ( schimbul de zi ) o sa le putem schimba , nu inteleg mecanismul dar daca ii asa , ii asa. Nu mai pot astepta si merg la alt ghiseu unde un tanar imi schimba biletele pentru cativa euro in plus. Lucru fain , se deschide depozitul de bagaje , mergem la imbarcare si ne suna prietenii nostri ca avionul de Timisoara s-a intors de pe pista ca ceva nu este in regula cu el , noi am plecat la Bucuresti si am ajuns si pe ei dupa ce i-au tinut patru ore in avion , i-au dat jos si i-au dus la cazare urmand sa incerce sa plece a doua zi , noi daca tot am ajuns in Bucuresti , am ramas doua zile cu copiii nostri. Prietenii nostri au venit in dimineata urmatoare la aeroport si ne-au trimis o poza cu monitoarele cu zboruri unde toate zborurile erau anulate pentru ca este greva , pana la urma singurul avion care a plecat a fost cel de Timisoara care a fost reparat si astfel ei au ajuns acasa si noi am plecat inspre casa cu un avion de seara in urmatoarea zi si am ajuns si noi acasa. Acuma asteptam cuminti sa ne ajunga si mintea acasa si sa nu se mai legene patul cand dormim.

In concluzie , o vacanta minunata , cu de toate , cu multa odihna , relaxare , inca o lectie ca Dumnezeu poate schimba orice rau de moment in ceva neasteptat de bun. Suntem mult mai bogati in lucruri pe care le luam cu noi pentru ca le-am adunat in minte si in inima si speram ca si mai destepti cu experientele pe care le-am trait. Asta a fost , asteptam sa treaca urmatoarele ensprezece luni si sa o luam de la capat.

Cu mult drag Cristofor Columb ( de la Sofronea )